în tren

De obicei când mergi cu trenul nu se întâmplă nimic. Doar cîteva dialoguri fără prea multă importanţă. Cam atât. Şi totuşi acum două săptămâni, între două gări, la mai bine de o oră distanţă s-a întâmplat ceva. Trenul s-a oprit brusc pe câmp. Era deja noapte. Cineva trăsese alarma. Contrar aşteptărilor, n-a fost nici un fel de agitaţie. Părea că toţi aşteptă liniştiţi ca trenul să plece. Dar n-a plecat. Pentru noi, cei de acolo, trenul acela n-a mai plecat niciodată. Se pare că nimeni nu-şi mai aduce aminte de el. Dacă mă gândesc bine, nici eu nu sunt foarte sigur. Dar ceva s-a întâmplat. Imediat după de a fost tras semnalul de alarmă, s-a făcut o linişte profundă. Stăteam fără să spunem nimic. Nici măcar nu dormeam. De câteva ori a trecut controlorul. Şi nici el nu a spus nimic. A trecut doar aşa. Am stat aşa fără să spunem nimic şi fără să ştim cât anume. Apoi am plecat. Toţi. Unul după altul.

Îmi aduc aminte că atunci când am ajuns în prima localitate încă tăceam. Cred că eram vreo două sute. Nu sunt sigur. Era chiar înainte de miezul nopţii. Nu ştiu cum trebuie să fi apărut celor puţini pe care i-am întâlnit. Fiecare îşi luase bagajele cu el. Cineva a spus că părem ca nişte fantome iar dintr-o casă imediat s-a auzit un plânset de copil. Nu ne-a oprit nimeni. Nici nu ar fi avut de ce.  În următoarele localităţi n-am mai întâlnit pe nimeni. Controlorul se juca tot timpul cu cleştele de compostat. Ţac, ţac. Sunt singurele lucruri pe care le-am auzit.

Când am ajuns în a treia sau a patra localitate, de dimineaţă, ne-au oprit. Mai un echipaj de poliţie a cerut actele celor din faţă, dar nimeni nu s-a oprit. Peste zece minute ne-au ajuns din urma câteva maşini de poliţie şi in cele din urmă şi o ambulanţă.

Apoi m-am trezit într-o cameră de spital. Lângă mine am recunoscut pe câţiva dintre cei cu care fusesem în tren. I-am întrebat dacă ei ştiu cum ajunsesem aici. Niciunul nu ştia. Mai târziu ni s-a explicat că suferisem de un fel de hipnoză colectivă sau de un fel de somnambulism colectiv, nici ei nu erau prea siguri.

Lasă un Răspuns