Uneori, este uimitor cât de mult poţi te duci pe tine în călătoriile tale, aşa de mult încât ajungi să nu mai vezi doar ceea ce ai în faţă, ci şi pe tine, ceea ce ştii tu, aminitirile tale, pe tine clar şi neclar ca o atunci când te vezi în geamul unui tren noaptea, peste clădiri abia luminate ce trec cu repeziciune şi câmpuri negre fără capăt.