Paradoxul emigrantului.
În calitate de locuitor al altei ţări rişti în mod paradoxal să devii de două ori străin. Pe de o parte, eşti străin pentru că oricât te-ai adapta, nu vei fi niciodata unul de al locului. Dar, pe de altă parte, eşti străin şi prin înstrăinare, căci oricât ţi-ai redescoperi ţara după plecare, încet, încet în ochii celor “de acasă” devii un altul. Nu aparţii pe de-a întregul locului în care ai ajuns pentru că de fapt nu ai aparţinut niciodată dar nu mai aparţii nici locului de unde vii, căci faţă de acesta eşti considerat într-un raport de trecut. Toată această situaţie deschide un dialog mai amplu cu originile tale care acum, puse în discuţie, se fac şi se refac în permanenţă.
Lyon, 18 decembrie 2008
